Un scurt fapt divers

In seara asta mergeam spre casa agale pe strada, ad litteram, deoarece asa cum stim pe trotuar se parcheaza masinile. Intre doua masini parcate zaresc un domn cu un impermeabil rosu si privre tulbure ce se privea adanc in podul palmei drepte. Palma ii statea nemiscata la distanta fixa iar in mintea mea a inceput dialogul cetateanului turmentat cu podu' palmei "as putea sa jur, mon cher, ca linia iubirii se intrerupe brusc la partujde ani ! sau linia vietii ? cine sa le mai deosebeasca ????" . Asa l-am inteles eu pe cetateanu ce-si citea viitoru' in palma intre doua masini parcate cand de fapt el doar se chinuia sa citeasca un sms de pe telefonul mobil. Oare sunt doar nostalgica sau uneori tehnologia chiar nu se integreaza in prezent ? Parol !

Investitoarele Universului fac prima angajare !

CONTRACT DE ANGAJARE
Nr. 00001 Din data de 18.11.2010

Art. 1. PREVEDERI GENERALE


SC Investitorii Universului SA , cu adresa de corespondenta in Bucuresti, Drumul Spre Metrou, Cladirea Catedrala, nr. 6, inmatriculata la Oficiul Registrului Comertului cu nr. J40/642/2010, avand CUI si cont in euro, dolar australian, leva bulgareasca, zlot polonez, peso mexican deschis la toate bancile, toate sucursalele, reprezentata prin doamnele Gheibi Stanescu si Christinne Dundee, denumit in continuare Angajator
si
Sevastica Carmaciu, Domiciliat(a) in str. Izvorenii Muntosi, nr. 2, localitatea Bucuresti, incheie prezentul contract de angajare.
Art. 2. DURATA CONTRACTULUI
SC Investitorii Universului SA angajeaza pe Sevastica Carmaciu incepand cu data de 1 ianuarie 2011, pe o perioada nedeterminata.
Art. 3. SARCINILE ANGAJATULUI
SC Investitorii Universului SA este de acord sa angajeze pe Sevastica Carmaciu in functia de asistenta si receptionista sefa, sarcinile de lucru ale angajatului vor fi cele stipulate expres in fisa postului, ce face parte integranta din prezentul contract.
Angajatul va trebui, de asemenea, sa duca la indeplinire orice alte sarcini care trebuie indeplinite la un moment dat, ca si alte activitati legale sau nu pe care le solicita S.C. Investitorii Universului SA Angajatul este de acord sa duca la indeplinire sarcinile in orice situatie fara scuze sau pretexte.
Art. 4. PLATA ANGAJATULUI
SC Investitorii Universului SA ii va plati angajatului o remuneratie de 10 lei lunar, din care salariul de baza este de 5 lei, atunci si numai atunci cand banii vor prisosi.
Conform art. 87 alin. 3 retributia cuvenita pentru munca prestata poate face obiectul unor retineri in orice caz prevazut sau nu de lege.
Salariul poate fi modificat in raport cu cresterea inflatiei, fara acordul ambelor parti contractante

Art. 5. RAMBURSAREA CHELTUIELILOR
Sevastica Carmaciu este de acord sa ramburseze angajatorului, cheltuielile pe care le face cu el.
Art. 6. CONCEDIUL DE ODIHNA
Angajatul are dreptul la maxim 3 zile lucratoare, concediu de odihna pe an conform art. 1 din Legea nr. 6/1992. Angajatul isi va lua concediul in perioada de timp stabilita de SC Investitorii Universului SA, daca acesta considera ca angajatorul o merita.
Art. 7. CONCEDIUL MEDICAL.
Angajatul are dreptul la maximum 2 zile de concediu de boala sau incapacitate de munca neplatit pe an. S.C. Investitorii Universului SA va solicita angajatului o explicatie scrisa a motivelor absentei sale, inclusiv o nota de la medic, analize la zi, rezultatul investigatiilor medicale, retetele de medicamente si dovezile fizice ale tratamentelor (urme lasate de injectii, operatii, implanturi), care sa ateste motivul medical al incapacitatii de munca a angajatului.
Art. 8. CONCEDII CU PLATA
Angajatul nu are dreptul la concedii cu plata
Art. 9. INCETAREA CONTRACTULUI DE ANGAJARE
S.C. Investitorii Universului SA poate pune capat acestui contract de angajare in orice moment din zi, noapte sau de la asfintit.
Angajatul nu va fi platit pentru perioada de lucru efectuata pana la data incetarii contractului.
S.C. Investitorii Universului SA poate pune capat in scris acestui contract fara instiintare in urmatoarele conditii:
- a avut un vis urat in care angajatul era personaj negativ
- a mancat la pranz ceva ce i-a cazut rau la stomac si nu se simte foarte bine
- nu stie pe cine sa hartuiasca din colectivul de munca.
Art. 10. CLAUZELE SPECIALE ALE CONTRACTULUI DE ANGAJARE
Angajatului S.C. Investitorii Universului SA ii sunt interzise:
1. pauzele de pranz, de tigara sau de mers la toaleta
2. comunicarea sau trimiterea de mesaje electronice catre alti colegi, chiar daca acestea nu contin afirmatii asupra societatii sau activitatii acesteia, menite sa induca in eroare si sa-i creeze o situatie defavorabila in avantajul unei persoane fizice sau juridice.
Aceste fapte vor fi sanctionate conform legilor in vigoare.
Dupa cum atesta semnaturile de mai jos, S.C Investitorii Universului SA si angajatul au semnat acest contract de angajare de bune voie sau sub amenintare cu arma si/ sau spanzurarea.

S.C. Investitorii Universului SA
Prin Gheibi & Dundee
In calitate de Sefe

ANGAJAT
Sevastica Carmaciu
In calitate de amploaiata


Cei placut impresionati de conditiile de munca oferite, pot depune un CV la investitoareleuniversuluiarondinvestitoareleunivesuluipunctcom, pentru urmatoarele posturi: masinist uneltist executive, cleaning meneger, sofer posesor carnet conducere categoria intergalactic (elicopter, avion, starsip).

Despre raceala, constiinta, prejudecati si sah!

Ne bucuram cu totii de caldura de afara si ne minunam dar fara suparare ca sunt 25 grade Celsius pe la jumatea lunii noiembrie. Si cum niciun fenomen nu are doar o fateta, virusii se bucura si ei alaturi de noi si chiar mai intim as putea spune de soare.
Asa se face ca si eu si virusii mei impartim o raceala iar daca trag o linie totusi cred ei ies in castig. Eu doar pierd. Am toate simptomele necesare unei raceli perfecte. Moleseala legumicola, usturimile de nas si de gat imi sunt tovarasii cu care imi beau cafeaua dimineata. Stiu, ati spune ca ar trebui sa beau ceai. Da, daca m-as pregati sa ma intorc in pat nu sa ies pe usa spre birou.



In drum spre statia de autobuz realizez ca o mica incurcatura a datei (am confundat luna cu ziua ) si astfel abonamentele mele erau expirate. Pana aici nu era mare deranj, exista bilete pentru cei ca mine care nu umbla cu toti banii dupa ei sau niciodata suficienti. Cu pas increzator m-am dus spre casa de bilete cu un ochi dupa autobuz sa nu il pierd. In geam la casa de bilete un bilet (de alta natura) care ma anunta cum ca locatara angajata lipseste un sfert de ora exact cat eu nu imi permiteam sa astept. As fi stat 5 minute, hai chiar 10. Dar 15 minute inseamnau o intarziere mult prea mare fata de intarzierea uzuala. A trebuit sa ma decid repede intre a urca in autobuz cu o constiinta incarcata sau a merge pe jos. Cu argumentul suprem ca ma pot lupta cu femeile sovietice inarmate cu legitimatie de controloare in prima zi de abonament expirat am ales autobuzul. E mare lucru sa ai constiinta. E un chin. Nici nu vreau sa va povestesc cum am stat pe scaun (era gol troleul nimeni nu statea in picioare !). Expresia "ca pe ace" e perimata. Am stat la fel de relaxata ca-ntr-un lan de urzici urmarind un apus de soare cu o umbra de nor in dreapta. Cel putin !
Pana la prima statie deja aveam temperatura crescuta cu 3 grade. Am vazut cum un cuplu de femeie barbat se despart in fata primei usi - ea ramanand in fata si el plecand spre cea din mijloc. Am sarit de pe scaun pana sa observ cum ca doamna (care nici nu purta hainele de culoare inchisa ale inchizitoarelor de pe RATB) se urca la sofer . Am cedat presiunii si am coborat dintr-un troleu gol intr-o statie si mai goala. Am cumparat bilete si cum urma sa astept m-am asezat cuminte si resemnata pe o banca. M-am uitat la cer, la flori si la un caine pana a venit prima persoana care sa-mi alunge singuratatea asteptarii, oferindu-mi totodata un interesant obiect de studiu. Pe ea. Era tanara, foarte tanara as spune fara sa pot spune o varsta aproximativa macar deoarece acesta a devenit un sport din care m-am retras. Nu mai pot spune nimic exact intre 16 si 26 de ani. Imi este foarte greu sa o descriu deoarece cu siguranta se inscria intr-un curent pe care in mod cert nu-l cunosc. Nu mai e ca pe vremuri cand tot ce trebuia sa zici era ca e roakerita. Imbracata in negru, folosit din plin si intens in machiaj, cu par lung negru lasat drept pe spate. Cu cizme negre de care erau prinsi la spate niste ciucuri de care m-am minunat indelung intrebandu-ma daca asa le-a cumparat sau i-a agatat ea sa faca cizmele mai nu stiu cum. Si daca i-a pus ea, oare de unde i-a luat ? Geaca neaga de piele scurta si cu capse si fermoare, unghiile lungi,false sau nefalse, negre si cu sclipici. Fuma. Cu o mana in buzunar, cu alta tinea tigarea si fuma in timp ce ciucurasii de la cizme se leganau. Era un spectacol in sine. Bizar. Intunecat. Pana sa imi raspund la vesnica mea intrebare, cand ma uit la tanara generatie, legata de cine o sa imi dea mie pensia cand va veni si timpul ei a venit autobuzul. Am urcat in fata stiind ca fiecare autobuz/troleu are un singur perforator mecanic (e prima data cand ii spun astefel, jur ) pus in spatele soferului. Acesta nu mai e demult perforator ci doar o unealta diabolica a inchizitorilor pomeniti atunci cand esti in spatele autobuzului plin si nu compostezi. Eram in fata dar eram langa usa si nu ajungeam la perforator desi il simteam aproape si il cautam cu ochii. Atunci tanara "spectacol in sine" mi-a luat biletul din mana, si-a facut loc spre perforator si mi l-a inapoiat perforat insotit de un zambet extrem de cald si frumos. L-am luat, am multumit, si m-am intors rusinata in sinea mea. Tot ce pot sa va spun e ca am coborat in statie lepadandu-ma de inca o prejudecata si cu ganduri mai optimiste privind pensia mea atunci cand ii va veni timpul.

Alfel , continui sa joc sah la o cana de ceai cu virusii mei pana o sa ii bat si se cara.

Bostan (poveste scrisa de Florin)

M-am întîlnit cu Bostan. Bostan ăsta era un vecin cu un an mai mare ca mine, poreclit aşa de toţi cunoscuţii lui. După mintea mea de unşpe ani, cît aveam atunci, era ok Bostan. Avea privirea blîndă şi uitătura cam netedă, dar pe vremea aia nu-mi trăgeam prea multe semnale de alarmă.

Prin clasa a cincea am aflat de la un alt vecin coleg de clasă cu ăsta şi explicaţia titlului său imperial, destul de logică dealtfel. Mai pe scurt, TU NU VEZI MĂ CE FAŢĂ DE BOSTAN ARE ? Adevărul că era un argument greu de combătut. Avea o figură de ţărănete greu de depăşit şi un frate mai mic care reuşise şi performanţa asta. Ăsta arăta de parcă era stoned încă din 1987, se uita prin tine şi nu dădea bună ziua la nimeni, părinţi, vecini, whatever, parcă aştepta nava-mamă sau vaca sfîntă să-l ducă undeva la linişte, departe de toţi imbecilii agasanţi care eram noi, ăştialanţi.

Am crescut, am pierdut legătura cu Bostan, pe unde o fi ajuns la liceu, facultate, sau ce-o fi făcut el acolo. Mă mai întîlneam cu el din cînd în cînd prin lift, hai noroc, răspundea cu juma de gură, din ce în ce mai pierdut în atemporalitate, şi după ce se căra din lift că eu stăteam la nouă şi el mai jos, mă gîndeam fascinat cum naiba reuşeşte ăsta să mă facă să mă simt în asemenea hal de dobitoc, printr-un simplu schimb de "ai noroc". O fi fost expresia aia binecunoscută de satisfacţie pentru propria lor persoană, pe care o au toţi ţăranii, sau blancul absolut din privirea lui care se comporta ca o oglindă într-o a cincea dimensiune şi îmi reflecta toate neliniştile ? Cine ştie.

Nu mai reuşise să mă facă să mă simt atît de implacabil mediocru decît unul Abebe, prin ciclul primar. Ăstuia îi mai spuneam bancuri din cînd în cînd, că mă plictiseam îngrozitor şi n-aveam pe cine să frec la creieri. Mă ambalam, puneam pasiune în intriga lu Bulă cu ce făcea el acolo, terminam apoteotic şi îl aşeptam pe Abebe să cadă pe spate în comă de rîs. Sau măcar să se distreze cumva. Sau să zică "îl ştiam", sau nu-mi place, sau ceva.

Ăsta se uita la mine şi făcea aşa, oarecum cu milă. HĂĂ. Adică era clar că îl distrase bancul meu la paritate cu luciul din curul nădragilor săi de pionier, dar fiind băiat politicos, nu făcea să mă facă să mă simt prost că debitez asemenea cretinisme. Mila lui Abebe m-a urmărit multă vreme.

Acu, dacă stau să mă gîndesc bine, parcă deja sînt destul de mulţi. A mai fost unul Vasilică în facultate, ăsta cîştigase un pager de la Coca-Cola şi în fiecare pauză se uita criptic în pager să afle ce se mai discută la bursa din Djakarta. Nici acum nu ştiu la ce dracu foloseşte un pager, parcă era o chestie unde dădeai telefon la un număr şi ziceai vasilică, ce faci, mă ? şi vasilică citea ce-ai raportat tu la centrul de mesaje, dar nu putea să răspundă, doar era la curent, era informat. Cel puţin asta e imaginea mea despre agregatul respectiv. Şi tipul ăsta avea aceeaşi expresie de satisfacţie hotărîtă pe figură, şi viclenia aia ancestrală de sătean, care te lasă să te spargi în figuri, dar în sinea lui ştie el perfect că e mult mai mişto ca tine, futu-te-n gît de orăşean prost care eşti tu prost. Acu, bineînţeles, ăsta era născut în Bucureşti, nu e cazul de eternele interpretări capitală plină de ţărani contra provincie plină de ţărani. Dar era o moştenire genetică, eu aşa zic. Ca şi faptul că ăsta era mare amator de pornache cu animale, eram prin cămine la un moment dat şi făceam zapping prin hardurile ăstora din grupă, că n-aveam internet pe vremea aia prin 2000, şi ăştia aveau super ţeavă şi trăgeau toate tîmpeniile. La un moment dat, what the fuck was that ? Back-back--back, sex cu un măgar, sex cu cîinele, threesome cu două capre, d-astea. Bă, eşti nebun, ce dracu e asta, eram pe jos de rîs. Păi asta m-a rugat Vasilică să-i trag şi lui, are un prieten care vrea d-astea. Am făcut şi eu mişto după aia, căra vasilică un scaun la nu ştiu ce laborator şi l-am încurajat să-i tragă tare, că are şi ăla tot patru picioare. Eh, tinereţe, tinereţe.

Cum spuneam mai devreme, mă întîlnesc cu Bostan. Eu fericit, nu ştiu de ce OOOO SALUT OMULE CE MAI FACI, aşa, exuberant şi sincer. Bostan: "uite mă duc la supermarket", îi răspund că eu tocmai vin de la supermarket, probabil voiam să încep o conversaţie sau cine ştie ce era în capul meu, dar între timp deja vorbeam cu curul lui Bostan. Ăsta plecase netulburat, just like that, fără umbra vreunui gînd în urmă sau vreun salut oarecare.
Asta înseamnă zen adevărat.