"Si pe urma m-am trezit" a spus Tomy Lee Johnes punand astfel la modul cel mai abrupt the end-ul pentru No country for old men. Si eu m-am trezit ca s-a terminat. Absurd, pentru ca Tomy Lee inca nu il prinsese pe baiatul cel mai rau vazut in filme (atata rautate cred ca doar in Nascuti Asasini am mai vazut), si astfel filmul a ramas fara eroi. Apoi am inceput sa simt ceva-ul de dupa. Este ca in viata, este un film despre lumea de azi, care se pare ca nu merge spre bine, si daca nici Tommy Lee nu poate schimba asta, atunci nimeni nu poate. Si asta este contrar filmelor americane pe aceasta tema care-ti spun cam toate ca se poate. Si ca eroii exista.
Este un film care reuseste sa te faca sa-ti tii respiratia, si cand reincepi sa respiri, te lasa-n pace. Treaba ta ce intelegi, si treaba ta daca la sfarsit spui ca ti-a placut sau nu.
Intoteauna exista un liber arbitru, dar se pare ca filmul nu a fost facut nici sa te menajeze nici sa te faca fericit. Si totusi e o bijuterie de film.
Enjoy it !
(http://www.imdb.com/title/tt0477348/)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu