Acolo am inceput un pseudojurnal de calatorie, chiar doua zile am scris in el. Nu stiu pe unde e acum, dar inca nu e cazul sa imi reimprospatez simturile. As putea spune cumva a fost prima iesire afara, dincolo de limba romana. Imi doream enorm sa ajung in locuri in care oamenii sa vorbeasca limbi pe care nu le-nteleg, in care totul sa fie altfel, si cand a fost am trecut repede de la amuzament la frustrare. Nu reuseam sa citesc numele localitatii de la un cap la altul pana trecea de el. Sa retin, nici vorba. E drept ca am inteles mai mult decat daca ar fi fost in japoneza, dar procentul nu e unul incurajator.
Am reusit sa trecem pe doua roti prin trei tari: Ungaria, Croatia si Serbia. Daca pana acum aveam ca termen de comparatie propria tara, deja dupa cateva sute de kilometri faceam comparatii la scara internationala. Pot spune ca am deja pareri proprii si ele sunt:
1. Ungaria este curata pana in cele mai obscure sate, oamenii merg pe biciclete, casele sunt toate colorate proaspat si cu multe flori, totul este curat si ordonat.
2. Serbia m-a facut sa ma gandesc cum ca in tara mea nu-i chiar atat de rau iar gainile de pe si de langa autostrada, mai ales cand esti pe doua roti devin deja subiect sensibil.
3. Croatia este ca un vis. La inceput urat si pe urma frumos. Si prefer asa, pentru ca intotdeauna mi-au placut happy-endurile inaintea dramelor care incep frumos.
Croatia ca si tara e superba, si ca si o femeie frumoasa isi merita fiecare banut pe care i-l dai. Asa cum noi femeile avem nevoie de bani pentru creme, pantofi, farduri si alte nebunii, tot asa ea cere pentru autostrazi si zau daca te superi. Sunt multe de spus, poate am sa revin la un moment dat.
Un comentariu:
Eu am vazut doar o mica bucata de Bulgaria, si aia frumoasa, ca era zona turistica, si o alta bucata de Ungaria, care corespunde descrierilor facute de tine :)
Dar am vazut multe bucati din tarisoara noastra...care inca ma impresioneaza...pacat doar ca-i locuita :)
Trimiteți un comentariu