“SINGURĂTÁTE, (2) singurătăţi, s.f. 1. Faptul de a fi singur (1); starea celui care trăieşte singuratic (1); spec. izolare morală. 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (şi de animale); pustietate; p. ext. izolare. – Singur + suf. -ătate.”
Azi dimineata in drumul spre birou m-am gandit la singuratate. La singuratatea noastra din mijlocul multimii, din aglomeratie. La izolarea noastra din ce in ce mai vizibila. Si aici ma gandesc la cei cu casti in urechi din metrou care asculta muzici in mijlocul singurataii lor, o fac un pic mai confortabila. Auzul le este ocupat, vazul de regula e reglat pe modul “privit in gol si concetrat la muzica” iar restul .. nu mai conteaza.
Este cutremuratoare viteza cu care cei cu casti se inmultesc. In curand nu vor mai fi fara. Sau ciudatii vor fi cei fara de casti in urechi. Si ma gandeam pe acelasi fir cum ca noi suntem astfel mari consumatori de muzici. De orice fel, in orice cantitate, riscam sa ramanem fara muzici sau sa consumam orice. Ce vremuri ne mai asteapta, sau ce vremuri sa mai asteptam ?
Pana atunci, astept vesti de la Florin care a plecat sa imi cumpere un mp3 player micutz .. sa mearga in orice buzunar si sa imi umple timpul petrecut in multime. Singuratatea ...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
eram si io in secta asta cu muzica in casti...
acum...m-am vindecat...nu stiu pentru cata vreme...
noul meu hobby e sa citesc gandurile celor de la metrou...in functie de vestimentatie :)
Imi amintesc ca ai platit in rate sa intri in secta asta :))
Trimiteți un comentariu