AM luat dimineata 73’ul turistic al cartierului, cu aerul lui interbelic si cu oboseala celor 5 statii pe care cu viteza strabunilor melcului (pe care melcu cu succes i’a depasit in sute de ani de evolutie) le parcurge scarbit. Plin de pensionari. Nu am nimic personal cu pensionarii, uneori imi sunt simpatici, alteori nu, si asta probabil se supune teoriei relativitatii care guverneaza lumea. Si pe a mea.
Urc in 73 portocaliu, imi gasesc un loc pe scaun. Urca o batranica, cu baston, de un fost comunism cochet cumva (pot fi de un comunism pur si simplu). Un domn care simpatiza cu ea la albul parului ii spune sa se aseze. Ea zice: “daca ma asez, mi’e deama ca nu ma mai ridic.” Si apoi incepe sa povesteasca nimanui si tuturor, dupa ce se aseaza icnind, cum are probleme de atatia amar de ani la coloana, dar nici un doctor nu s’a bagat sa o opereze ca e prea jos, pe nervu picioarelor, exact pe vertebra n5.
Urmeaza statie. Urca o alta batranica, si cineva (nu am observat cine) face aceeasi recomandare “luati loc”. Batranica zice : “daca ma asez mi’e teama ca nu ma mai ridic”.
Rad. Rad cu buzele, rad afara cum s’ar spune ca uneori pot sa rad doar in mine si cu mine si pentru mine. Acum insa m’a izbit repetarea aceleiasi relplici intre doo statii doar.
Se seaza langa batranica 1.
Batranicile se uita una la alta, una cu baston si cealalta fara, insa impartasind aceeasi soarta a boalelor de picioare si coloana (vertebra n5). Aud din nou povestea cu doctorii care nu s’au bagat pe n5. Si in plus “stii ce doare afurisita asta de boala” zice b1, “A mea doare mai tare” zice b2.
Iar am ras, si iar afara.
Ma uitam asa la soare si la florile din copacii ce’au pleznit a primavara, si ma gandeam la timpurile cand la capat de drum ne intoarcem la copilarie. “ba a mea e mai frumoasa” “ba a mea !!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu