iulie 30, 2008

Chiar a doua zi !

Toti trebuie sa ne trezim dimineata, nu ? Diminetile pentru mine sunt un barometrul zilei. Cum imi incep ziua asa continua in general. Ca si voi uneori am tonus bun dimineata alteori nu. In dimineata aceea am avut.
Am avut dorinta de a pasi in ziua aceea imbracata frumos, frumos in acceptiunea mea evident. Usor atipic. Am pus camasa verde kawasaki, asortata cu maro si cafea cu lapte. Ce vreau sa spun e nu cat de frumos ma imbrac eu ci ca in ziua aceea ma vedeam. Eram verde.
Plec. La primul colt din mers o batrana discuta din mers cu mine "cata nesimtire astia cu cainii lor, trebuie sa umble dom'le cu lopatica si maturica dupa ei sa stranga mizeria de pe trotuare nu se poate asa ceva !" . Tot din mers cata vreme se impunea un raspuns zic "inca o suta de ani doamna si se va rezolva ". Mi-era clar ca nu am linistit-o si intr-o oricare alta dimineata as vi avut o suta de alte argumente care sa o fericeasca pe batrana. Dar nu in dimineata aceea. Eram zen.
Doi trei pasi si ajungeam in statie, aud in spate "don'soara, don'soara". O voce in varsta. Ma gandesc "batranica nu s'a multumit cu o replica simpla ?!". Ma intorc. O alta batranica, b2. Stergand mica distanta dintre noi zice "don'soara vedeti domul ala cu palarie de la chioscu de ziare ?!" Ma uit si il vad. Un batranel intre altii, in fata chioscului de ziare, cu palarie si cu spatele la noi. "v-a-njurat ! a zis ........ si la dumneavoastra se uita, ca doar nu la mine. Cre'ca ie de la spitalu 9".
Ziua se prevedea de exceptie, oare de ce am vrut sa ma vad ? Deja asteptam urmatoarea interpelare, cu teama.
In statie m-am ascuns intr-un colt al copertinei de sticla. Cuminte, invizibila.
In fata mea se opreste un domn in varsta cu ziarul deschis in fata. Se opreste in dreptul meu, ma vede. M-a vazut urat, de sus in jos si invers aproape ca nu mai respiram. Nu avea palarie, e adevarat, dar poti stii vreodata ?! De data asta a invins ziarul, nu eu nu verdele meu.
Vreti sa stiti ce s-a mai intamplat in ziua aceea ? Nimic. Dar cu o dimineata ca asta, nimic e tot ce iti poti dori.

2 comentarii:

Sabbra spunea...

asta cu diminetile e o superstitie draga :)
pot sa argumentez in doua sensuri:
1. nu ma mai trezesc dimineata...de mul...
2. niciodata nu se intampla nimic in resc cand stai intr-un birou posac :))
ia masuri!

nicole spunea...

Sunt total de acord cu somcutean. Superstitie totala. Si in general cred ca una din marile probleme(sau defecte) pe care o au romanii sunt superstitiile: cu pisica neagra, cu treishpe, cucuveaua, cu visele...doamne! Si lista poate continua.
Asa ca stai linistita, ca totul tine de psihic. Si psihicul se poate educa.