Tigari si piersici

Spun ca de obicei ca n'am mai scris de ceva vreme, dar se pare ca fac din asta o introducere aproape ritualica.
Am vazut in nenumarate filme cum pe ecranul monitorului vreunui personaj ce se pregatea pentru un pulitzer ceva, cum ii pulsa cursorul mut ca un peste subliniind lipsa de inspiratie a personajului.
Al meu pulseaza. Pot sa imi iau chiar pulsul cu el, cred.
Scriu putin, gandesc mult. Ha, nu va lasati pacaliti.
Sincer as vrea sa scriu mai des. Dar despre ce ? Despre mine ? Nu simt o nevoie atat de puternica sa ma analizez pe hartie, si cat trebuie ca eu sa stiu despre mine, consider ca stiu.
Ma gandesc totusi ca as putea spune despre restul. Restul lumii. Lumea mea.
Hai sa va tai o felie din lumea asta. Una mica:
La metroul meu, din lumea mea este un chiosc mic. La chiosc vand doua doamne. Pe rand, chioscul e prea mic sa vanda in acelasi timp. Nu stiu cum le cheama, nici ele nu stiu cum ma cheama pe mine, dar ne cunoastem. Cumpar aproape zilnic tigari de la ele. Pe rand. Una e simpatica, adica are un aer mai familiar si are o privire din aceea care te vede. Cealalta nu. Imi intareste putin convingerea ca exista extraterestri. Azi era extraterestra.
Ca sa intelegeti intreg contextul, mi-am schimbat tigarile. Fumam altceva acum fumez "winston slim albastru". Obosesc de fiecare data cand imi cumpar tigari. Inainte sa spun ce vreau inspir ma profund timp in care cele 3 cuvinte se aseaza si le zic. Inainte fumam ceva mai simplu. Doamnele au inteles ca eu nu mai fumez ce fumam. Intr'una din zilele trecute doamna familiara mi'a spus ca nu mai are "winston slim albastru" dar ca o sa comande un intreg cartus pentru mine. Dar nu mai are pana marti. Adica azi.
Azi tot drumul spre casa nu mi'am luat tigari, stiind ca e marti.
Pentru ca e marti evident, era extraterestra. Zambesc (invariabil) "azi e marti". Pe semne stia si ea, i-a spus familiara sa ia un cartus. Nici nu mai zic ce vreau si pachetul se aseaza cuminte in fata mea "winston slim silver".
Zic " albastru va rog".
"Pai cum, ca dumneavoastra din asta fumati"
"nu, zic, eu fumez albastru"
"ba nu, zice, mi-a zis colega sa iau un cartus de "winston slim silver" pentru dumneavoastra si mai e o doamna"
"doamna, zic, nici nu stiam ca exista silver"
Ea era deja iritata. Cuvintele ii ieseau zbierate, aproape ca imi venea sa renunt. Nu imi place sa ma contrazic cu un asa adversar.
"sa stiti, scuipa, ultima data ati luat silver"
Am tacut, pusesem armele jos, apoi a gresit: s'a uitat la mine. Avea o speranta in ochi, astepta sa confirm. Stiam ca asteapta, n'am spus nimic insa n'am putut sa imi infranez clatinarea din cap "NU". Credeam ca am castigat insa
"atunci nu inteleg, noi albastru am avut tot timpul".
Tot de la metroul meu, de la alt chiosc mic cumpar piersici.
Ce simplu e sa cumperi piersici !